Sfintii parinti nu mint - Raiul

† CE STIM DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ SI DE LA SFINTII PĂRINTI AI ORTODOXIEI DESPRE RAI † Sfânta si dumnezeiasca Scriptură ne vorbeste despre rai, zicând: << si a sădit Dumnezeu rai în Eden, către Răsărit, si a pus acolo pe omul pe care l-a făcut. si a făcut Dumnezeu să răsară din pământ tot pomul frumos la vedere, si bun la mâncare; si pomul vietii în mijlocul raiului, precum si pomul cunostintei binelui si răului >> (Facere 2, 8-9). Sfântul Ioan Damaschin, despre rai, zice asa: << Pentru că Dumnezeu a vrut să facă pe om dintr-o fire văzută si una nevăzută, după chipul si asemănarea Sa (Facere 1, 26), ca pe un înger si stăpân al întregului pământ si ale celor ce sunt întru el, i-a zidit omului înainte un fel de palat împărătesc în care trăind, va avea viată fericită. Acesta este raiul dumnezeiesc, plantat în Eden cu mâinile lui Dumnezeu, cămară a întregii bucurii si veselii; căci Eden înseamnă desfătare si este situat în partea de răsărit, mai sus decât tot pământul [mai-mai.. Nirvana, nu alta].




Are o climă temperată si este luminat de un aer foarte fin si curat, acoperit cu plante vesnic înflorite, plin de miros de bună mireasmă, umplut de lumină, depăsind notiunea oricărei frumuseti si podoabe simtite; un tinut cu adevărat dumnezeiesc si o locuintă vrednică de cel făcut după chipul si asemănarea lui Dumnezeu. În el nu locuia nici o fiintă ratională, ci numai omul, plăsmuirea mâinilor dumnezeiesti >> (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 11, Despre paradis). Sfântul Vasile cel Mare, arătând din Sfânta Scriptură că raiul a fost zidit de Dumnezeu la răsărit, zice: << si a sădit Dumnezeu raiul în Eden, spre răsărit, si a pus acolo pe omul pe care l-a plăsmuit. Să întelegem, deci, ascultătorilor, sădire vrednică lui Dumnezeu si rai cuviincios iubirii de podoabă al unui Ziditor ca Acesta atât de mare >>. Apoi, arătând că nu cu lemne de obste a fost împodobit raiul, zice acelasi Sfânt Părinte: << Dacă cu lemnele cele de obste ar fi fost plin raiul, s-ar fi cuprins cu adevărat întru facerea cea dintâi a sadurilor si nimic nu ar fi fost trebuintă de sădirea cea mai aleasă si mai deosebită... dar acum, mult mai deosebite si cu chipul si cu gusturile si cu neamurile, sadurile cele din sine, care mai înainte răsăriseră din pământ, sunt felurile copacilor săditi de Dumnezeu în rai >> (Exaimeron).


 


 


  † UNDE ESTE LOCUL RAIULUI SI AL IADULUI SI CARE ESTE ORIGINEA LOR † Cât priveste despre locul raiului, Sfântul Vasile cel Mare nu arată locul geografic unde a fost anume. Ci zice doar atât: << Deci acolo a sădit Dumnezeu raiul unde nu era sila vânturilor, nu nepotrivire a celor patru stihii si patru vremi ale anului, nu grindină, nu trăsnete care aprind, nu volburi, nici trăsnete care lovesc, nici înghetare de iarnă, nici umezeală de primăvară, nici înfocare de vară, nici uscăciune de toamnă... Acolo floarea nu putină vreme străluceste... Buna mireasmă este fără de sat, frumoasa vopseală vesnic străluceste ... Acolo sunt neamuri de feluri de păsări, care prin floarea aripilor si prin dulcea viersuire a glasului, dulceată prea minunată adaugă celor ce se văd, încât să se ospăteze omul prin toate simtirile: pe unele văzându-le, pe altele auzindu-le, pe altele pipăindu-le, pe altele mirosindu-le si din altele gustând... >> (Exaimeron, Cuvânt pentru rai). Despre rai, atât Sfânta Scriptură, cât si dumnezeiestii Părinti ne arată că locul lui este la Răsărit. Raiul se mai numeste si << paradis >>, care în limba persană înseamnă grădină plină de saduri si flori. În limba ebraică raiul se zice << Pardus >>. Teofilact al Bulgariei si Sfântul Nicodim Aghioritul spun să nu se confunde raiul cu cerul, pentru că altul este cerul si altul raiul, unde a fost primul om. Asadar, iată aici putine cuvinte despre rai si locul raiului. Iar despre iad stim din dumnezeiasca Scriptură că iadul este loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33; Marcu 9, 43; Luca 16, 23, 28). stim că în iad suferă trupul si sufletul celor păcătosi (Matei 5, 30;18, 9) stim că în iad este pedeapsă vesnică (Daniil 12,2; Matei 25, 46). Iadul are foc vesnic (Matei 18,8); flacără vesnică ; are râu de foc (Apocalipsa 20,10; 19, 20); are foc nestins (Isaia 66, 24; Marcu 9, 43); are foc mistuitor (Isaia 33, 14); are gheena focului (Matei 5, 22; 10, 28; 18, 9); are tartar (II Petru 2, 4; Apoc. 20, 1); acolo este << viermele, plângerea si scrâsnirea dintilor >> (Matei 13, 42; 51, 50), cum spune Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur, arătând cât de folos aduce omului cugetarea la iad, zice: << Dacă la gheenă totdeauna vom gândi, nu vom cădea degrabă în gheenă >>. si iarăsi: << Nimeni din cei ce au înaintea ochilor gheena nu va cădea în gheenă >> (Împărtire de grâu, Cuvânt despre judecata cea viitoare). Iar unde este locul iadului, după Sfânta Scriptură, acesta ni-l arată dumnezeiescul Apostol Pavel în Epistola sa către Efeseni, zicând: << Iar aceea că S-a suit, ce înseamnă decât că S-a pogorât în părtile cele mai de jos ale pământului >>. Apoi zice: << Cel ce S-a pogorât, Acela este care S-a si suit mai presus decât toate cerurile, ca pe toate să le umple >> (Efeseni 4, 9-10). Deci, iată mărturia Sfintei Scripturi despre locul iadului. Locul lui este în << părtile cele mai de jos ale pământului >>, adică adâncul cel nemăsurat al văzduhului . De aceea si dumnezeiescul Părinte Ioan Damaschin, întelegând acest lucru din Sfânta Scriptură, zice astfel în cântările sale: << Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului si ai sfărâmat încuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase, si a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt >> (Slujba Învierii, pesna a 6-a). În cartea << Usa pocăintei >> tipărită în limba română la Brasov, în anul 1812, scrie: Drumul cerului se face prin pogorâre, după cum si drumul iadului se face prin suire; si măcar că cerul este deasupra crestetului nostru, iar iadul este sub picioarele noastre, cu toate acestea, ca să ajungi în cer este trebuintă să te smeresti si să te pogorî, pentru că este scris în Sfânta Scriptură: << Tot cel ce se va înălta pe sine, se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va înălta >> (Luca 14, 11). Cât priveste originea raiului, el a fost creat de Dumnezeu odată cu crearea primului om, căruia i-a fost încredintat să-l lucreze si să-l stăpânească. Iadul a fost creat de Dumnezeu pentru îngerii căzuti care s-au prefăcut în diavoli, înainte de crearea omului, adică în clipa când Lucifer a cugetat << să fie asemenea >> cu Dumnezeu. Altceva este raiul si altceva este Împărătia Cerurilor. Raiul a fost destinat omului înainte de cădere, în care stau si sufletele dreptilor până la judecata de apoi, fiind numit si << sânul lui Avraam >>; iar Împărătia Cerurilor este locul unde se află scaunul si slava Prea Sfintei Treimi si unde vor intra sufletele dreptilor după judecata de apoi, fiind numită si << fericirea vesnică >> (Matei 25, 46).



[polldaddy rating="6558992"]
----------------------------------------------------

dr. Daniel Ganea

Medic de familie, Ecografie la domiciliu,

Medic urgente ambulanta privata

http://ConsultatiiLaDomiciliu.ro
Comunitatea Oamenilor Sanatosi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

TEORIA BIOSTRUCTURALA

Ordinea de stimulare a punctelor in EFT

Explicatia temperaturilor sub zero absolut

Marele complot al patentării Marijuanei

Apa - cel mai comun medicament

Apa vie nu-i prostie

Reclame google